In perioada 8-15 mai am avut concediu si anume am decis sa merg in Lisabona pentru cateva zile. Am fost convins de colega de apartament sa merg cu ea si cu prietenul ei, dupa multe cuvinte de lauda la adresa Portugaliei.

Ea a ales locul, statiunea, hotelul si mai tot ce a tinut de cazare. Cunoscand foarte bine limba dupa ce a locuit acolo timp de 5 ani. Ne-am cazat la Saboia Hotel, un hotel situat in Monte Estoril. Un loc foarte frumos, langa plaja si plin de restaurante cei drept micute, dar cu mancaruri delicioase. In perioada cat am stat acolo, cred ca am mancat peste in fiecare zi.

Am fost intr-un loc unde iti alegeai ce peste voiai din frigider si pe acela il lua si il gatea. Nu mai spun de vinuri, care sunt atat de multe si ma refer la cele de origine portugheza, ca nici nu stii de care sa iti alegi. Cel mai mult mi-a placut muscatelul, care e ceva intre lichior si vin, nu stiu exact cum sa il descriu, dar e ceva superb la gust.

Lisabona, orasul nu e ceva care sa te lase cu gura cascata, dar destul de placut. Cel mai mult mi-a placut cand am urcat in zona de deal a orasului undeva la un castel [sincer nu-mi mai aduc aminte numele castelului], loc de unde puteai vedea  tot orasul. O experienta nu prea placuta mi-a lasat-o centrul orasului, unde ma asteptam sa fie putin mai select. Am fost pe o terasa unde mancare chiar a fost dezgustatoare iar printre mese se plimbau indivizi ce incercau sa vanda hasis si alte porcarii.

La plaja nu prea am apucat sa stau, dar am prins o zi in care m-am cam ars si in special nasul. Vremea nu prea a tinut cu noi si din 7 zile daca am avut 3-4 zile  cu soare mai puternic. Aproape in fiecare seara mergeam pe faleza la o terasa si stateam la o bere, un cocktail si ascultand oceanul faceam retrospectiva zilei.

A fost o experienta noua pentru mine si destul de placuta. Portugalia e o tara ce merita vizitata, mai ales in perioada de vara cand te poti bucura din plin de soare si plaja. Mancarurile sunt foarte bune si la preturi decente. Multe vinuri care mai de care mai bun si la preturi pentru toate buzunarele.

Nu as spune niciodata nu unui concediu acolo.

Duminica am fost la un gratar acasa la o colega de munca. Am fost vreo 10 persoane, ceva linistit, muzica in surdina, fara galagie ca sa ne auzim mai bine cand vorbim.

Din pacate, majoritatea de acolo au fost polonezi si astia parca nu prea se simt cand mai sunt si alte natii in jurul lor. Adica o tin pe limba lor mai tot timpul. Noroc ca au mai fost cativa colegi de la munca si am avut cu cine sta de vorba. Dar sa trecem tot la polonezi si la modul cum beau. Shot dupa shot, adica vodka dupa vodka! Era o blonda care toata seara m-a intrebat daca vreau vodka cand ma vedea cu paharul gol. Adica nu numai pe mine, pe toti! Ea era stapana sticlelor si ea era cea mai ametita, of course. Pe final am iesit in gradina si ne-am asezat in jurul gratarul ca la un foc de tabara. Doar eu si colegii de la munca. Desigur restul, adica polonezii, au ramas in casa vorbind in continuare in limba lor.

Am observat in timp ca polacii au multe in comun cu romanii. Mancarea, chiar multe retete pe care le avem noi le au si ei. Limba, unde multe cuvinte sunt pronuntate la fel si avand acelasi inteles. Mai putin “curva”, care la ei insemna ceva de genul “sa-mi bag…”.  Ar mai fi si altele, dar nu imi trec prin cap acum.

Na zdorovie!

Multi brazilieni care au venit aici in Irlanda de obicei nu au stat prea mult. Multi dintre ei spun ca vin pentru a invata limba, altii poate vin pentru distractie, unii poate vin pentru munca si banii pe care ii pot castiga.

Miercuri a plecat si un coleg de munca dupa 3 ani de zile petrecuti aici. Cand a ajuns aici nu stia o boaba de engleza. A invatat limba, si-a facut o multime de prieteni si a fost apreciat aici. Pentru ca brazilienii mai tot timpul sunt pusi pe distractie si petreceri, plecarea aceasta nu trebuia sa treaca fara un eveniment de care sa-ti aduci aminte. Si a organizat o petrecere la el acasa…

Mama si ce petrecere, cea mai mare la care am asistat pana acum si asta fiind intr-un apartament cu 3 camere. Cei drept un apartament destul de mare, chiar foarte spatios unde au incaput peste 60 de persoane. In fiecare camera cate un sistem audio, luminite fluorescente peste tot in casa si multa bautura. Daca vroiai sa mergi la toaleta trebuia sa astepti la rand. Petrecerea incepuse sambata pe la ora 20:00 si s-a terminat a doua zi pe la 7 dimineata. Nu stiu cum a aratat apartamentul ala dupa tot ce a fost acolo, dar ne-a spus ceva de un “deep cleaning”. Mai important e ca cica nimic nu i-a fost spart sau furat si asta spune multe.

A fost o petrecere de neuitat pentru toti si o sa-i simtim lipsa lui Felipe, un baiat extraordinar si cu mult bun simt.

Pentru ca e perioada asta de criza, chiar daca nu vad niciun crizat pe strada sa inceapa sa urle ca nu are bani, trebuie sa spun cum merge treaba cu pub-urile aici si in special cu generatia mai tanara.

Luam ca exemplu ultima petrecere a studentilor care a avut loc la mine la munca. Pentru ca majoritatea nu au un buget prea mare pentru alcool nu isi permit prea multe bauturi de la bar. Un pint de bere [in jur de 500ml] costa intre 4 si 5 euro, depinde ce bere vrei, o sticla de 330 ml de la 3 euro in sus, asa ca preturile sunt destul de piperate.

Ce fac studentii? Se aprovizioneaza inainte sa mearga in pub, cumparand mult mai ieftin din magazine, apoi merg la toaleta in pub, beau repede ce au de baut, vodka, redbull, bere etc. se fac manga din primele minute si apoi isi fac de cap prin pub. Mai bine zis, dau batai de cap staffului! Cand se imbata, parca sunt niste animale! Incep sa rupa postere de pe pereti, sparg pahare si oglinizile de la toalete, ajung sa intre in bucatarie. S-a intamplat ca cineva pur  si simplu sa se usureze intr-un colt al pub-ului. Ajung sa se urce pe acoperisul localului si lista poate continua cu tot felul de prostii.

Multi chiar nu stiu sa se distreze si multi vad distractia doar in alcool si la cat de mult bei. Partea si mai frumoasa e ca fetele beau cot la cot cu baietii si e atat de amuzant sa le vezi ca abia se mai tin pe picioare cand au tocuri. Asa ca asta e modul in care se distreaza, baga in ei ca spartii si apoi nimic nu mai conteaza.

19 martie 2010, una dintre cele mai frumoase seri pe care le-am avut. Alaturi de alte 14000 de persoane, m-am bucurat de un show superb creat din muzica, lumini si alte efecte. O petrecere pe care poti sa o simti cu adevarat doar cand esti acolo.

Atractia principala a fost Tiesto si cu stilul sau unic, a reusit ca la fiecare melodie sa faca publicul sa explodeze. Un public cum rar gasesti si cu un chef de distractie nemaivazut. Irlandezii…da-le cel mai mic si mai penibil motiv pentru a petrece si o sa o faca pana la epuizare. Din cele trei concerte ale lui Tiesto la care am fost, acesta mi-a placut cel mai mult.

Virtual Vault a facut warm-up-ul incepand de la ora 18:00, iar de pe la 20:30-21 a inceput The Sound of Tiesto. A tinut-o intr-un ritm alert cu melodiile si cand credeai ca te lasa te mai relaxezi putin, incepea din nou sa faca valuri prin public.

Saying goodbye to the UK and Ireland is going to be hard, especially after an intense weekend in Dublin and Birmingham. Dublin was one of the best shows of my life and I’m feeling tremendously inspired after playing there!      www. mixmag.net

Partea cea mai placuta a serii a fost cand la sfarsitul setului a coborat de pe scena si a venit in primul rand sa dea mana cu publicul. Si eu eram in primul rand, reusind sa ajung acolo cu mult chin. Cand a ajuns la mine si am dat mana cu el parca eram intr-un vis. Sincer, nu am crezut vreodata ca voi avea aceasta sansa.

Chiar daca mi-am pierdut portofelul si mi-am distrus adidasii in acea seara, nu imi pare rau deloc. Ma bucur ca am fost acolo si am luat parte la un show extrordinar.

A trecut si Paul van Dyk si pot sa spun ca a fost o seara superba.

Warm-up-ul a fost facut de John Gibson, adica vreo 2 ore si apoi a urmat Paulica pentru inca vreo 2. In ultima jumatate de ora eram rupt de spate. Se vede ca am inceput sa imbatranesc. Poze mai deloc, dar am reusit cateva filmulete si va las cu ultima melodie din set, Paul van Dyk – Home.

Pentru ca pe asta nu v-am povestit-o si e despre cat de iubiti sunt romanii prin alte tari.

E de pe timpul anului trecut, prin noiembrie mai exact cand am fost cateva zile in Paris sa ne destrabalam. Am fost un grup de 6 persoane, 4 romani, un polonez si o mauritianca. Ne-am cazat la un hotel de 3 stele undeva cam la 15 minute de turnul Eiffel. Hotelul destul de micut, dar curat si foarte placut. Singura problema a fost unul din receptionisti, un chelios francez, rasist si prost. Ca sa clarificam de pe acum, mauritianca era prietena mea si era singura care vorbea fluent franceza.

Si am ajuns sa facem check-in-ul si era cheliosul pe acolo. In timp ce verifica toate datele necesare, a inceput sa ne intrebe pe toti de unde suntem, de ce am venit in Paris, cat stam, unde lucram, ca ce lucram. Am crezut ca e ceva destul de normal, omul incearca sa fie o gazda buna etc. Mergem in camere si observam ca domnul cu chelie nu ne-a dat paturi duble cum cerusem, pur si simplu unisera paturile single. Mergem jos, ii explicam si face o fata de parca cum ne permitem sa ne plangem. S-a cam enervat, dar pana la urma ne-a dat ce am cerut.

In aceeasi zi, mai spre seara, prietena mea a coborat pentru a se intalni cu matusa ei undeva la receptie, in public area. Si cat isi astepta matusa, cheliosul s-a bagat la vorba cu ea. Si stiti care a fost marea lui grija? Sa o avertizeze si sa ii spuna sa aiba grija cu noi romanii, care eram cu ea, ca suntem foarte periculosi si nu stie ce se poate intampla si mai ales sa aiba grija cu mine pentru ca stateam in aceeasi camera.

Impresionant, cat rasism dar mai mult prostie. Inteleg ca nu suntem o natie preaslavita, dar probabil ca a ramas uimit si a crezut ca ceva e in neregula, cand a vazut ca mai sunt si romani cinstiti, care muncesc din greu, care au concedii, care viziteaza, care stiu sa fie oameni.

De atunci parerea mea despre francezi este: O NATIE DE RASISTI!