Kombucha e o ciupercă, una urâtă rău tare, dar cică e o ciupercă minune. Vă rog să ghiciți ce am eu în casă…da, o asemenea dihanie.

Nu e a mea, e a colegei de apartament care m-a înebunit cu minunile pe care le poate face amărâta aia de ciupercă. Arată ca o clătită și trebuie ținută intr-un vas cu ceai. Deci se ia o dihanie din aia, o pui intr-un vas, faci ceai (de preferat negru sau verde), lași ceaiul sa se răcească, nu cumva să-l torni clocotit peste dihanie pentru că o omori! Se adaugă zahăr după gust și preferințele fiecăruia, se acoperă cu un prosop, se depozitează intr-un loc cald (20-30 grade) și întunecos. Apoi se lasă la fermentat undeva între 10 și 14 zile.

În tot acest timp, dihania creează nu stiu ce bacterie și vitamine care sunt bune pentru corpul uman. După ce a fermentat, se ia ceaiul, îl depozitezi în sticle și se tine la frigider. Cică e și mai bun dacă ceaiul e băut după o lună, dar se poate bea și exact după ce a fost luat de la ciupercă. Gustul va fi unul ca al sucului de mere sau ceva apropiat de șampanie. Oau, cică face si un pic de alcool, în jur de 0.5 – 1.0 %.

Faza funny e că, colega de apartament nu are curaj să bea ceaiul și are grijă de ciuperca aia de vreo jumătate de an. Nici măcar nu a gustat și nici nu are de gând până nu o face altcineva din casă. Nici eu nu am gustat, dar nu știu cât mult ai vrea să o faci dacă vezi cum arată dihania aia. Până la urmă nu e ceva de speriat, iar dacă vreți mai multe informații despre ciuperca minune, găsiți pe internet fără număr.

Se bagă cineva?