Cu timpul inveti destule lucruri noi, iar in acelasi timp prinzi experienta. Sa spunem ca devii mai matur, gandesti altfel, stii ce iti doresti de la viata. Lupti pentru ceva anume si nu vrei sa te lasi influentat de cei din jurul tau. Chiar daca cineva incearca sa iti dea un sfat, tu inca nu vrei sa renunti la dorintele tale si la ceea ce visezi.

De ce? Poate ca in trecut ai mai lasat de la tine si ai incercat sa-i asculti pe cei din jurul tau, crezand ca e mai bine. Acum vrei sa faci cum crezi tu ca e mai bine si anume ceea ce simti tu. Vrei sa lupti si sa arati ca poti sa ai ceea ce vrei daca iti doresti cu adevarat. Cu timpul iti vei da seama daca merita si oricum, nu ai decat de invatat din tot ce ti se intampla.

Dar daca nu reusesti nici asa?

Cateodata ajung sa fiu pus in unele situatii, in care trebuie sa aleg si eu nu vreau acest lucru. Eu stau aici cu doi prieteni, mai exact o fata si un baiat care mai sunt si frati.  Din cand in cand se mai si cearta, uneori chiar din motive foarte mici sau copilaresti. El tot timpul o contrazice pe ea si niciodata nu-i da dreptate, chiar daca ii arati scris negru pe alb, tot pe a lui tine. De ce? E incapatanat, e orgolios si lista poate continua…

Eu ce patesc? Pai, daca se cearta, eu imi vad de treaba mea si nu ma bag intre ei, pentru ca nu vreau sa ajung in situatia sa mi se spuna, ca tin cu el sau ea. Dar cateodata nu prea ai cum sa scapi de lucrurile astea si esti bagat cu forta in situatia de a alege. Vreau sa ma inteleg bine cu amandoi, vreau liniste si pace. Daca ii tin partea unuia, poate celalat se oftica si tot eu ajung sa fiu considerat ala rau. Am patit de multe ori asa si de asta mai tot timpul incerc sa evit conflictele. Oare care poate fi alegerea potrivita in astfel de situatii? Ca eu nu gasesc o solutie pentru asa ceva, nu poti fi indiferent si nepasator tot timpul. Deja mi se spune ca probabil m-au inebunit cu certurile lor si ca in curand o sa ma mut din casa asta. Nu vreau sa ma mut, vreau doar ca ei sa se inteleaga si eu la randul meu sa ma inteleg cu ei.

Hai liberare!

Am ajuns la concluzia ca sunt puternic, dar puternic rau si norocos, chiar daca la ultima inca mai am dubii.

Pai prin cate am trecut de cand sunt aici pe alcoolland, nu stiu cum de nu am luat-o razna si nu am cedat ca sa-mi zic “Gata, imi bag the huha in ea de tara si merg acasa!” Pai daca incep sa va zic tot raul care a fost pana acum, o sa ma considerati iemo si mie nu prea imi place sa ma plang.

Cand am stiut ca o sa vin aici, m-am gandit ca o sa-mi fie mai bine ca in Romania [din punct de vedere financiar], dar nu ca o sa ajung si o sa vina banii doar la un batut din palme. Nu tata nu e asa, pai crezi ca astia te platesc doar ca ai venit tu din Romania cu gandul ca aici se face banul usor? Oooo nu, pai ai de tras si de aratat ceea ce poti. Trebuie sa te adaptezi, ca nu mai esti la mama si la tata acasa, unde avea cine sa-ti faca de mancare, sa-ti spele si sa aiba grija de tine.

Recunosc, cand eram acasa nu faceam mai nimic, dar cand am ajuns aici a trebuit sa ma schimb si sa arat de ce sunt in stare. Altii care au ajuns aici, au inceput sa-si faca planuri pentru viitor, ca isi fac casa, ca isi cumpara de aia, de aia…si ei nici nu aveau loc de munca. Pana cand au dat de greu si au vazut ca nu e chiar cum isi imaginau si au ales sa renunte, sa plece acasa, ca tot mai bine e la mama si la tata. Vrei totul dintr-o data? Pai nu se poate asa ceva, poate daca ai un noroc prea mare, dar rar se intampla asta.

Si uite asa sambata viitoare, doi prieteni se intorc in Romania, cu coada intre picioare [zic eu], renuntand la planurile ce le aveau, pentru ca…e greu! Zicea un prieten inainte sa vin aici, referindu-se la mine: “Lasa ca stie el ce face, sa-l vezi ca nu se mai intoarce vreo 10 ani.” Sper sa stiu ce fac, macar incerc sa fac ceva si lupt in continuare, pentru ca altceva nu am de facut.

Mi-e dor de multe, mi-e dor de multe persoane dragi, mi-e dor sa-mi petrec timpul alaturi de cei care tin la mine. Stiu…mi-am facut-o cu mana mea, nu m-a impins nimeni de la spate sa vin aici. Sunt constient de asta, dar e al naibii de greu cateodata!

Printre strainii, nimeni nu te intelege asa cum vrei, cum o fac cei pe care ii stii. Sunt care stiu sa aprecieze ceea ce esti, ceea ce faci. Altii se uita ca la o carpa la tine, unii vor doar sa profite de pe urma ta, neinteresandu-i ca mai esti si tu om la urma urmei.

De felul meu sunt destul de puternic, moral nu cedez asa usor. Niciodata nu arat ce e cu adevarat in sufletul meu. Tin in mine si prefer sa fac asta, decat sa ii fac si pe cei din jurul meu sa se gandeasca la problemele mele. S-au adunat multe pana acum, chiar foarte multe. Imi vine sa las totul si sa ma duc unde stiu ca o sa ma simt bine. Mai cedez si eu cateodata, ca totusi…sunt om! Dar trebuie sa raman cu picioarele pe pamant si sa lupt in continuare, pentru ca pana la urma, stiu ca imi va fi bine.

Mi-e dor…