Gabell » intrebari

Fără curent nu se poate

Gabell — Fri, 03 Jul 2009 22:50:01 +0000

Ajung ieri acasă de la muncă şi mă duc direct la frigider să beau ceva racoritor. Scot ce aveam, îmi torn pe unde apuc şi dau să bag bidonul înapoi, dar observ că frigiderul meu nu mai funcţiona. Hopa, na belea că i-am stricat frigiderul lui ăsta, adică patronul apartamentului.

Apoi dau să merg la baie şi observ că nu se aprinde becul, băăă wtf is going on in this house? Nici să mă uşurez nu mai pot? Mă duc în sufragerie să verific becurile de acolo. Nimic…nu aveam curent deloc in casă. M-am aşezat pe canapea şi am început să ma gândesc care o fi problema, facturile le plătisem, totul ar trebui sa fie ok. Am zis că poate o fi vreo problemă de la ei, dar problema şi mai mare era că ce fac eu fără curent?

Puteam să mă uit pe pereţi sau să mă dau cu capul de ei, dar şi asta ar fi devenit plictisitor la un moment. Mai tot ce fac când sunt pe acasă depinde de curent şi dacă nu îl am nu pot face nimic. Şi am stat ca în epoca de piatră cam în jur de o ora şi m-am bucurat ca un copil când a revenit the sweet electricity.

Aşa am ajuns să scriu despre asta şi să mă gândesc la ce ai putea face acasă, dacă nu ai avea curent o zi intreagă? Voi ce aţi face, în afară de citit cărţi [da Măriuco? ] şi dormit?

Cică m-am schimbat

Gabell — Mon, 09 Mar 2009 01:53:47 +0000

Mi-a zis Kevin în seara asta, că m-am schimbat de când m-am intors din vacanţa din România. Că ce s-a întâmplat cu mine…am luat cocaină pe acolo, m-am injectat, că parcă nu mai sunt ăla care eram. Zice că vorbeasc prea mult şi scot cuvinte pe care nu le auzea la mine.

Uneori în viaţă, ţi se întâmpla lucruri care te fac să te schimbi, să vezi viaţa altfel şi să incerci să o traieşti în alt mod faţă de cum o trăiai înainte. Eu nu văd o schimbare majoră la mine sau poate nu îmi dau seama, dar dacă lumea mi-o zice, probabil că aşa o fi. Dar am observat că am început să mă enervez şi să îmi pierd răbdarea destul repede, dar asta nu are nicio legătură cu ce îmi zicea Kevin.

Oricum, vă asigur că spre rău nu mă indrept şi nici nu am de gând să fac asta, dar până la urmă, cui îi pasă?

Old vs. Young

Gabell — Mon, 19 Jan 2009 10:24:20 +0000

Ieri m-am întâlnit cu tatăl unui prieten din Dublin, pentru ai spune ce mai face băiatul lui pe acolo, cum ne înţelgem şi dacă o ducem bine. Nu că nu ar vorbi cu el la telefon, dar crede că băiatul lui nu-i spune tot şi de asta a vrut să mă ia pe mine la întrebări. Pentru că eu, cică sunt băiatul ăla liniştit, sincer, cinstit şi cu capul pe umeri. Băăă, de unde v-aţi făcut impresia asta despre mine? Sunt evil, voi chiar nu observaţi?

Omul are 70 de ani, deci vă daţi seama că a inceput să-mi dea sfaturi, multe sfaturi şi despre toate lucrurile. De la mâncare, fete, băutură, distracţie, fete…până la muncă, fete, bani, afaceri, fete. Nu m-a deranjat pentru că a abordat atâtea subiecte, chiar imi place să ascult, să mai primesc un sfat, că aşa mai invăţ ceva. Mi-a facut plăcere să stau de vorbă cu el.

Dar după cum observaţi, principalul subiect a fost FETELE. Care în viziunea lui, toate sunt nişte scorpii. Şi nu merită să dai tot ce-ai mai bun pentru o fată, pentru că până la urmă te vei arde. Acum cât suntem tineri, să nu cumva să ne pierdem minţile pentru vreo una, pentru că sentimentele astea sunt trecătoare. Nu a negat că fetele sunt bune, chiar a recunoscut: “Sunt bune rău!” Tot ce vrea, e ca să fim precauţi şi să nu ne-o luăm în freză când lumea e mai dragă.

Acum, dacă mie deja mi-au fost luate minţile, ce e de făcut? Ar trebui să-mi fie frică de ceva? Ar trebui să-mi ascult inima sau ce zice omul care e trecut prin viaţă?