Ieri m-am întâlnit cu tatăl unui prieten din Dublin, pentru ai spune ce mai face băiatul lui pe acolo, cum ne înţelgem şi dacă o ducem bine. Nu că nu ar vorbi cu el la telefon, dar crede că băiatul lui nu-i spune tot şi de asta a vrut să mă ia pe mine la întrebări. Pentru că eu, cică sunt băiatul ăla liniştit, sincer, cinstit şi cu capul pe umeri. Băăă, de unde v-aţi făcut impresia asta despre mine? Sunt evil, voi chiar nu observaţi?

Omul are 70 de ani, deci vă daţi seama că a inceput să-mi dea sfaturi, multe sfaturi şi despre toate lucrurile. De la mâncare, fete, băutură, distracţie, fete…până la muncă, fete, bani, afaceri, fete. Nu m-a deranjat pentru că a abordat atâtea subiecte, chiar imi place să ascult, să mai primesc un sfat, că aşa mai invăţ ceva. Mi-a facut plăcere să stau de vorbă cu el.

Dar după cum observaţi, principalul subiect a fost FETELE. Care în viziunea lui, toate sunt nişte scorpii. Şi nu merită să dai tot ce-ai mai bun pentru o fată, pentru că până la urmă te vei arde. Acum cât suntem tineri, să nu cumva să ne pierdem minţile pentru vreo una, pentru că sentimentele astea sunt trecătoare. Nu a negat că fetele sunt bune, chiar a recunoscut: “Sunt bune rău!” Tot ce vrea, e ca să fim precauţi şi să nu ne-o luăm în freză când lumea e mai dragă.

Acum, dacă mie deja mi-au fost luate minţile, ce e de făcut? Ar trebui să-mi fie frică de ceva? Ar trebui să-mi ascult inima sau ce zice omul care e trecut prin viaţă?

Am o stare de imi vine sa ma urc pe pereti. Mai exact nu am stare, sunt nelinistit si imi vine sa sparg ceva. Nu am placerea sa fac nimic…m-as uita la un film, dar presimt ca o sa ma plictisesc imediat. M-as culca, dar cred ca o sa ma plictisesc si de somn, probabil si de visul pe care l-as avea.

Azi nu am facut mai nimic, doar ce am fost si am cumparat cateva ingrediente pentru a le arata alor mei ce bucatar am ajuns. Bucatar pe naiba, am chef sa fiu rau cu mine acum, mi-as da vreo doua palme. In rest, am lenevit prin casa pentru ca dupa cum am spus, nu am chef de nimic! De ce trebuie sa fie asa? Cred ca tot eu stiu raspunsul si acela ar fi:

Mai am cateva zile de stat in tara asta si nu pot fi alaturi de cea care cred ca m-ar face sa ma simt mai bine. Si pana la urma, din nou, de ce trebuie sa fie asa?

Haideti sa va zic cum am inceput sa o cunosc pe fata care acum imi tine mintea ocupata, imi face inima sa pompez mai repede si sufletul mi-l incalzeste. O cheama Claudia, pe aici foloseste nickname-ul Clod si e o fata deosibita si putine fete am intalnit ca ea. Acum nu am sa incep sa o laud, pentru ca, in primul rand, poate i se urca la cap , in al doilea rand, poate o sa ziceti ca exagerez.

Am fost colegi de liceu incepand cu clasa a 11-a, pe atunci nu prea ne bagam in seama, doar ce ne salutam, in rest nu imi aduc aminte sa fi vorbit prea mult cu ea in acel an de liceu. Ea chiar mi-a zis ca nu prea isi aduce aminte de mine din clasa a 11-a. Eu mi-o amintesc…

Abia intr-a 12-a, a fost momentul cand am inceput sa ne cunoastem. Undeva pe la mijlocul anului, de prin ianuarie-februarie, daca tin minte bine. Sa mentionez ca avea prieten atunci, chiar de o perioada destul de lunga. Scanteia a fost cand scumpul meu coleg de banca, avea chef de glume si mi-a zis: “Uita-te la Claudia ce par are, zici ca e muma padurii.”, apoi striga la ea si ii zice: “Claudia, a zis Olteanu ca arati ca muma padurii!”. De atunci m-am chinuit ceva vreme sa ii explic, ca nu eu fusesem cel care a facut-o in felul ala, ca imbecilul de coleg de banca a scos vorbele alea. Dar ea nu si nu, ca eu am facut-o in felul ala, probabil si in ziua de azi inca mai crede asta, dar nu-i nimic, eu ma simt nevinovat si e cel mai bine .

Dupa evenimentul ala am inceput sa mai intram in vorba si intr-o zi vorbeam cu scumpul meu coleg de banca despre internet si chiar atunci trecea si Claudia pe langa banca mea. Si ma intreaba daca am id de mess, ii zic ca da si mi-l scrie pe al ei undeva pe un caiet. Si am inceput sa vorbim mai multe pe mess, am inceput sa ne cunoastem din ce in ce mai bine. Recunosc, la inceput nu simteam nicio atractie pentru ea, pur si simplu vorbeam ca intre colegi, ea avea o relatie si nu puteam sa ma bag ca musca-n lapte. Cu timpul ne cunoasteam din ce in ce mai bine.

Intre timp, relatia cu prietenul ei incepuse sa scartie, in perioada aceea ii murise si bunica si eu am incercat sa-i fiu aproape cat am putut de mult si de bine. Pana la urma s-a despartit de prieten, sa nu credeti ca din cauza mea, pentru ca eu chiar am sustinut-o si am incercat sa ii dau sfaturi ca sa le mearga bine in continuare, chiar daca incepusem sa simt ceva pentru ea. I-am fost aproape din nou, am incurajat-o, am incercat sa o fac sa se simta bine si sa uite de necazuri.

A fost perioada cand ma duceam la scoala cu o placere de nedescris. Nu ma mai trezeam greu dimineata, ma simteam vioi, parca eram in alta lume, pentru ca stiam ca o sa ajung in clasa si o sa o vad pe Claudia. Niciodata in viata mea nu am fost la scoala cu o placere mai mare ca atunci. Cei din clasa ne-au observat ca eram din ce in ce mai apropiati, ca stateam mai mult timp impreuna, dar intre noi nu era nimic. Eram prieteni foarte buni, chiar daca stiam ca ceea ce simtit unul pentru altul e ceva mai mult decat prietenie. Insa, parca ne-a fost frica sa ne spunem asta.

Se terminase si anul, atunci ea a ales sa faca facultatea la Brasov, eu am ales sa raman in Bacau. Atunci sincer, am crezut ca nu mai poate fi nimic intre noi, am avut o perioada cand nu mai speram la nimic. Insa nu am renuntat, am luptat in continuare, am tinut legatura cu ea, poate nu la fel de stransa ca in liceu, dar tot ne-am cautat.

Apoi mi s-a oferit sansa sa vin aici in Irlanda si stiam ca o sa fim si mai departe unul de celalalt. Am inceput sa spunem exact ce simtim unul pentru altul si ne-am gandit sa incercam sa tinem o relatie, chiar daca sunt mii de km intre noi acum. Dar avem incredere unul in celalalt, ne cunoastem foarte bine si stim ce avem de facut. Va zic ca e greu, e foarte greu, dar cine a zis ca renuntam? Nu, nu renuntam, pentru ca la final stim ca totul o sa fie bine.

Ne iubim si stim ce vrem in continuare si o sa facem tot posibilul sa fie asa.