Post un pic rasist!

Să-mi bag p%¤# în gura ta Thomas, chinezoi puturos, că aşa naţie nu am mai întâlnit! Din cauza sensibilităţii tale, de naţie idioată care eşti, pentru că ai sunat că eşti sick, eu trebuie să merg să lucrez în locul tău! Ştim foarte bine că nu eşti sick, dar normal că în seara asta o să fie busy la muncă din cauza finalei şi tu cum eşti un muncitor, ai zis că e mai bine să suni şi să spui că nu poţi lucra.

Eram si eu prin oraş când m-a sunat head-cheful, ca să mă intrebe dacă vreau să lucrez şi cum nu l-am refuzat niciodată, nu am putut să zic nu, deşi chiar voiam să văd meciul. Nu-i nimic, până la urmă o să am mai multe ore săptămâna asta şi oricum, cine râde la urmă râde mai bine, nu?

Pe final, îţi mai bag ceva in gură şi însănătoşire grabnică, că ştim cu toţii cât de sensibil eşti şi te îmbolnăveşti foarte repede când e vorba de mai multă muncă.

Am fost aseară pe la Ivy, să văd dacă încă mai lucrez pe acolo şi minune…da, am rămas cu locul ăla de muncă. A fost super revederea cu colegii, mai ales cu cei din bucătărie. După reacţiile lor, mi-au dat impresia că se bucură pentru revenirea mea.

Aşa că, de mâine intru în pâine, headchef-ul chiar zicându-mi: ‘For Tuesday, I have a very nice job for you.’ Dar până atunci, în seara asta avem staff party. Ce bine e să începi munca cu o petrecere înainte. Cică e Christmas party, pentru că nu s-a putut face în perioada Crăciunului, se face acum. Mai contează cu ce ocazie e organizată?

Party să fie!

Am ajuns şi-n Dublin şi incerc să mă obişnuiesc din nou cu locurile astea. Nu că mi-ar fi greu, dar tot trebuie un pic de timp.

Zborul a fost fain, plăcut, liniştit, doar că mă cam plictisisem la un moment. Mi-a mai dat o doamnă de langă mine să mai citesc cate o revistă, ca să treacă timpul mai repede. Revederea cu cei de acasă de aici a fost super, Mihaela mă aştepta cu sufletul la gură, s-a bucurat enorm cand m-a văzut, nu îi venea să creadă ca in sfârşit m-am intors.

De acum trebuie să-mi intru în pâine şi să revin la obişnuitul program. Să văd dacă încă mai lucrez la The Ivy House, că e criză mare şi aici. Se închid magazine, o grămadă de oameni sunt lăsaţi fără locuri de muncă, cică e nebunie mare şi în ţara asta. Oricum azi am să trec pe la muncă să văd care e treaba şi dacă de săptămâna viitoare incep. Sper să am noroc!

PS: Cică m-am ingrăşat…

PS2: Fail!

Azi e ultima zi de munca pentru mine din acest an. A venit si aceasta zi, urmeaza duminica si luni in care imi voi face ultimele pregatiri pentru plecarea spre home-town. Bacau here I come! A fost un an plin de munca, cu un sfarsit foarte bun chiar daca sunt extrem de obosit, dar urmeaza o vacanta in care sper sa ma relaxez alaturi de cei dragi si sa-mi reincarc bateriile pentru noi provocari ce vor veni anul urmator.

Marti seara aterizez pe Otopeni, adica sper sa ajung intreg acolo, daca nu se intampla ceva cu avionul. Nu-mi vine sa cred ca mai e asa putin pana la plecare si deja am emotii cand ma gandesc la intalnirea cu cei dragi.

Hai liberare, ca mai e putin!

Update: S-a dus si ultima zi de munca, grea a naibii a mai fost, dar bine ca a trecut.

Concluzia zilei de 13 noiembrie:

Fucking hard day!

Somn usor mie, ca voi deja dormiti…eu sunt rupt, terminat, mort.

Din seria ce face Gabell la munca, avem urmatoarea poza:

Imi mai amintesc cateodata ca aveam si eu o pasiune, desenul. S-a cam pierdut printre alte lucruri, dar se pare ca talentul a ramas, cica.